Rostul incercarilor noastre

Viata este pretioasa si fragila. Noi, parintii de copii aflati in asemenea situatii, stim cel mai bine. E un adevar crunt, cu care ne-am obisnuit si pe care l-am acceptat cu dragoste si recunostinta. Pentru noi fiecare zi e o lupta si o victorie.

Scopul acesti comunitati este sa ne fim alaturi, sa ne unim informatiile si experientele si poate ca altii ca noi, aflati la inceput de drum, vor avea mai multe optiuni, vor gasi mai usor calea mai buna pentru ei.

Intentia acestei comunitati nu are o tema anume sau un domeniu medical. Se vrea un loc sigur pentru parinti, pentru a fi alaturi unii de altii, unde pot sa intrebe fara a fi apostrofati, unde pot gasi  sprijin, in masura in care exista raspunsuri. Fie ca e vorba de lucruri practice - cum ar fi opinii despre un articol specific sau trucuri despre cum ii convingem pe cei mici sa manance legume  - sau simplu rabufniri din starea de ingrijorare profunda traita zi de zi.

E un loc in care sa ne adunam gandurile, emotiile si poate un loc pentru gasit raspunsuri.

Diferenta intre compasiune si compatimire

Cuvintele sunt puternice. Sunt vocea sufletului nostru si ne definesc actiunile. Singuri ne setam drumul in viata. Zilnic suntem bombardati cu vesti despre tragedii. Noi le interpretam in felul nostru: in masura constiintei si experientei noastre. Compatimirea apare ca o reactie fireasca la frica de necunoscut, la neintelegerea modului in care noi ne-am descurca intr-o situatie similara. Ne simtim ca atunci cand cineva e cazut intr-o groapa si noi ne uitam in jos, neputinciosi, la el.

In compasiune reactia ta e dictata chiar de cuvant. De modul in care te implici, alaturi de cel ce are nevoie de tine, sa iasa la liman. Nu te gandesti de doua ori pana sa suni la ambulanta sau sa stai langa el sa-l sustii moral. Nu te obsedeaza doar fraza:”Doamne-Dumnezeule, ce nenorocire, saracutul de el!” Dai telefoane, vorbesti, depui efort. Nu e timp sa-ti fie frica.

Esti acolo pentru ca simti ca trebuie sa fii, pentru ca stii ca ceea ce tu faci, conteaza. E o dovada de dragoste si respect fata de tine, in primul rand. Si increderea ca la randul tau vei primi aceleasi dovezi de compasiune si umanitate cand si daca va fi nevoie.

Ar fi minunat sa avem intelepciunea si curajul de a ne intelege cuvintele si a ne onora sentimentele. Si de ai fi plini de compasiune, atunci cand ni se ofera ocazia.

 

 

 

 

 

 

cron